Publicat de: guiman | Decembrie 29, 2010

Pentru că încă mai exist

Ţi s-a’ntâmplat vreodată să te duci la mare, să te aşezi pe nisip şi s-o asculţi cum suna după tine? Să stai acolo, prins de curentul marin cu zilele şi să crezi ca totul e doar pentru tine? Apoi, într-un moment de luciditate fatală, să’ţi dai seama că  lângă tine e întreaga omenire ce cântă marea şi o prea slăveşte, de parcă ar fi doar a lor?

Mie nu mi s-a întâmplat asta pentru ca marea mea nu are nisip, se termină într-un zid format dintr-un val uriaş de sticlă.

 

Anunțuri

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: