Publicat de: guiman | Iunie 13, 2007

Basmul oraşului închis… partea a V-a

Toate lucrurile au o cauză comună, viaţa… chiar şi moartea nu ar exista fără ea… însă numai viaţa nu are un predecesor, de parcă ea ar fi începutul şi sfârşitul. Aşa era şi oraşul din faţa ochilor mei… Am intrat pe poarta cea mică. Oraşul era de fapt un parc mare… toţi locuitorii stăteau pe bănci şi admirau cerul, oraşul, porumbeii şi aşteptau…

Cum putusem să pierd atât timp în oraşul închis? Când ar fi trebuit să vin aici de mult timp… acesta era locul meu, aici aş fi putut să o aştept… şi aşa am făcut..

M-am aşezat pe o bancă şi am aşteptat, am aşteptat să vină… aici porumbeii nu se înălţau la cer, nimeni nu-i deranja din letargia lor contagioasă. Vântul nu adia, soarele nu strălucea, iar ea trebuia să vină.

Am stat şi am aşteptat… am aşteptat… nu mai venea… de ce? ar fi trebuit să vină… poate că a uitat… poate că nu vrea… poate că s-a răzgândit… poate că nu există… totuşi am mai stat o jumătate de oră, după care am plecat… vroiam să fiu cât mai departe de oraşul ăsta… era mai rău decât în oraşul închis… poate că m-a aşteptat acolo, iar eu… iar eu am stat aici degeaba. Trebuia să mă întorc în oraşul închis, dar nu aveam pe unde să ies… trebuia, dar unde m-aş fi dus, în ce parte?… trebuia, dar oare ea era acolo?… trebuia, dar de ce?

Prima parte

Partea a doua

Partea a treia

Partea a patra

Anunțuri

Responses

  1. lasa ca te duci tu la facultate..:)…si atunci vei da de „ţara inchisa” 😀

  2. ……


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: