Gata… joaca se terminase, acum trebuia să cred, acum credeam. Nu mai eram singur, îl aveam pe El. El mă salvase. Acum vedeam totul clar, acum totul avea sens. Scăpasem de draci.Acum vedeam răul pe care-l făcusem lor, vedeam suferinţa lor, vedeam greşelile mele, vedeam drumul, care-mi fusese ascuns de ei… Acum credeam!!!
Schimbarea se întamplase atât de repede… din omul care se îndoia de orice ajunsesem omul care credea, acum sunt fericit… nu voi mai avea gânduri negative, nu voi mai ţipa, nu voi mai urî, nu voi mai spune fabule, nu mă voi mai enerva… De acum sunt al lor în trup şi suflet… aş face orice pentru El, chiar să-i port crucea.
Gata… lumea s-a făcut mai mică, nu mai are colţuri, totul e un drum drept către nicăieri, iar la capăt este El. Am mers pe drum cu ochii închişi, nu cumva să mă reîntorc la ei, la cei care ţipă. După un drum lung am ajuns… El era Tu… tu care-mi spui că ar trebui să mă schimb, că ar trebui să cred, să nu mai urăsc, că ar trebui să fiu… Şi-apoi m-am trezit… eram Liber.
Textul ăsta-i cu dedicaţie… 
Postat in La întâmplare, fobiile mele
